N°135 : ‘O te Nūna’a teie nō te Mōana Nui ō Hīvā  

(Huri-rahu-hia mai ‘ia au i te ‘ōmuara’a parau ā Michel Rocard tāne, i roto i te puta ra Le peuple de l’océan, Emmanuel Declèves) 

Te vai nei i ni’a i tō tātou nei paraneta Fenua te hō’ē Vā-mō’a tumu tei ‘orea i mou noa a’e, te hō’ē nūna’a ta’ata tarateni ‘e te pāitoito, te nūna’a Mā’ohi.  

Nō te tahi ānei mau fifi mana poritita ānei, mana ti’ara’a ta’ata ānei, ‘e ‘aore rā nō te tahi mau fifi tao’a faufa’a — tei tūra’i iā na e fano hāere e ‘imi i te vā ‘āpī ‘ī ora — ‘aore roa teie nūna’a ta’ata Mā’ohi i pūrōtūhia i roto i tā na mau Peu Orara’a nihinihi mau, i au noa ra i te terera’a tau, te ra’i, te tai, te vai, te mau manu rau ō te fenua ; ‘aore ho’i ‘o ia i tahu’ahia, i ‘aitō-noa-a’e-hia i tō na mau ‘ite fa’ahiahia mai i tō na ‘aravehi pa’ari ( fanora’a nā ni’a i te Mōana taurere moiha’a ‘ore…) te e fa’ahei noa nei ā ia na i te MANA ; ‘e hau atu, ‘aore roa ‘o ia i niu noa a’e i tō na vāna’a rahu ao, tō na ti’aturira’a ‘e tō na māuri i ni’a i te fenua, ‘oia teie papa pa’ari, te papa mau, te papa pāpū ‘e te hau ruru ho’i, ‘o tei riro ato’a ‘ei pū-fenua nō tātou pā’ato’a — tātou i māna’o noa na ē, e ore roa ‘ino te ora e tūtau noa atu i te tahi niu ‘ē…    

Inaha maoti, ‘ua tae roa i teie Nuna’a ta’ata i te rave i teie fa’anahora’a māere i ni’a iho i te papa paruparu : ‘oia te Mōana. ‘Oia teie vā tai, he’ehe’e ‘e te rata ‘ore ; anoano ‘e te hāuriuri tārehu mata, ‘o te e riro rā ho’i ‘ei Metua vāhine aro-oha nō na, ‘ei māna’o fa’aturi pa’ari, ‘ei pūai tura hema ‘ore, ‘ei Marae he’euri matameha’i nō na iho. 

‘Au a’e maoti tō na iho-manava tumu, tei ‘ī i te ora, te tura, te hauou ‘e te hau’oro, fa’apūrotuhia mai ‘e tō na ‘ite ta’ata pa’ari ‘e te ‘aravihi pāpū ō tō na mau ‘ite, i nehenehe ai ‘o ia —  mai te tau ruamano hou ia I.-K. ‘e te hope’a tau tahimano ma’iri ia I.-K. — e fāfano ‘imi haere nā ni’a i te Mōana Nui pūtaratara haurīri’a ō Hīvā, māna’o-noa-hia na ē, e taitua patifita, hau ‘e te marū…, mai te tahi pae ‘e i te tahi atu pae ō te mōana, ‘a tīpaepae hāere ai ‘o ia nā ni’a i nau toru tini mano motu ri’i e pūrara ra nā ni’a i te mōana Patifita. 

‘Ua hua’ai iho ra ‘e ‘ua mōfa’ifa’i a’e ra i ni’a i taua mau fenua ra ; ‘ua fātū’ī i te Mana vāna’ana’a tei rahu i tō na iho tumu, tei papa i tō na iho tupu. 

Nūna’a -ori mai te Tumu mai — fāfano noa na i te māta’i puhī hau ‘e te ‘aru mata rau —, ‘ua ori tere ‘e, i te ātea-roa-ra’a e 5 000 – 6 000 tirometera ; 

Nūna’a Mā-ohi i tīpaepae hāere na i terā ‘e terā motu, i reira ‘o ia i te fa’aohira’a i te ora, i te fa’aorara’a i te iho ‘e i te fa’ahiro’ara’a i te Mana ; 

‘E ina’a, Nūna’a Mā-‘ohi, ‘a tā’oto te Ra’i, te Fenua ‘e te Mōana, i ‘ohi’ohi na i te ‘ī ‘e te maita’i i pūpū-ō-hia mai ‘e te mau Atua…  

« E aha rā ho’i te ātea ‘e te ‘ā’ano o te āteara’a ia tuatāpapa i te parau nō teie mārae ! »  

Traduction du texte en tahitien  

Voici le Peuple du Grand Océan de Hīvā… 

(Librement inspiré de : Michel Rocard, préface, Le peuple de l’océan, Vice-Amiral Emmanuel Declèves, Coll. Lettres du Pacifique, l’Harmattan) 

Il existe sur notre planète Terre, une Civilisation ancienne, jamais disparue, un Peuple audacieux et courageux, le peuple Mā’ohi.  

Pour des raisons politiques et socio-économiques qui l’ont probablement conduit à partir à la conquête de nouveaux espaces de vie, ce peuple de Polynésiens ne s’est pas épanoui dans ce précieux Art de vivre au rythme du Temps et des Éléments, ni n’a développé, parfois jusqu’à l’excellence, ses vastes connaissances et techniques ingénieuses — navigation hauturière sans instruments, survie, alimentation, etc. — qui l’enrobe encore de cette aura mystérieuse qu’on nomme MANA, et par-dessus tout, il n’a pas façonné sa philosophie cosmogonique, sa pensée religieuse et sa spiritualité à partir de l’élément Terre, ce sol ferme, immobile, stable et rassurant, dont nous sommes tous les enfants, convaincus et assurés qu’il est inconcevable que la vie de l’espèce puisse prendre appui sur un tout autre support… 

Ce Peuple a réalisé cet exploit, à partir de l’élément Eau : l’Océan. Cet espace liquide, mouvant et indomptable, périlleux et ténébreux, mais qui sera pourtant sa Mère providentielle, sa Pensée profonde, sa Force infaillible, son Temple premier. Ainsi, ses valeurs essentielles et primordiales de vie, de respect, d’harmonie et de paix ; un bon sens empirique et raisonné et la technicité pointue de ses savoirs, lui ont permis, entre le deuxième millénaire avant J.-C., et la fin du premier après J.-C., d’explorer le Grand Océan de Hīvā aux multiples écueils que l’on dit « Pacifique »… et de le traverser de part en part, transitant sur la petite trentaine de milliers d’îles qui affleurent sur le Pacifique, pour les peupler et les civiliser, pour les animer du MANA mythique qui a forgé sa nature et fonde sa culture. 

Peuple ori depuis les origines — toujours par vents et marées —, il naviguait sur des distances de plus de 5 à 6 000 kilomètres ; 

Puis peuple ohi au hasard des terres qu’il touchait, il faisait germer la vie, s’élever l’âme et pousser la force du MANA ; 

Peuple Mā’ohi enfin, de l’union des Cieux, de la Terre et de l’Océan, il récoltait les bienfaits dont les divinités le comblaient…  

« E aha rā ho’i te ātea ‘e te ‘āano ō te āteara‘a i tuatāpapa te parau nō teie mārae ! » 

Que voilà un sujet bien vaste, étendu à n’en plus finir, que celui qui raconte l’histoire de ce mārae ! 

 

 

Vous aimerez aussi...